INFORMARE

Începând cu 1 martie 2015 se modifică reglementările privitoare la Sistemul Electronic de Control al Traficului Rutier de Mărfuri. În principiu modificările vizează reglementările detaliate privind obligaţtiviăţile formulării declaraţiilor, respectiv scutirile, însă obligaţiile ce le revin transportatorilor în legătură cu EKÁER nu se modifică.
Şi în continuare sunt supuse obligativităţii declaraţiei acele transporturi efectuate cu un autovehicul supus regimului taxei de drum (adică autovehicul cu masa totală maxim admisă de peste 3,5 tone), care implică
1) importul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene pe teritoriul Ungariei a mărfurilor achiziţionate sau introduse în alte scopuri,
2) comercializarea de produse de pe teritoriul Ungariei spre alt stat membru al Uniunii Europene sau exportul destinat altor scopuri, respectiv
3) prima comercializare, dar nu către utilizatorul final, în circuitul comercial autohton, a produsului supus obligativităţii taxelor
La depunerea declaraţiei este obligat – în funcţie de direcţia transportului – Destinatarul sau Expeditorul, aşadar obligativitatea declaraţiei nu intră în sarcina transportatorului / organizatorului transportului. Transportatorul / organizatorul transportului poate depune declaraţie exclusiv, dacă obligatul (Destinatarul sau Expeditorul) l-a împuternicit în acest sens pe pagina electronică a EKÁER.

Sunt scutite de obligativitatea depunerii declaraţiei:
- produsele fără risc ce urmează a fi transportate din partea aceluiaşi expeditor către acelaşi destinatar, cu acelaşi vehicul de transport supus obligativităţii taxei de drum, în cadrul unei singure livrări, dacă masa totală brută a acestora nu depăşeşte 2500 kg şi valoarea totală a acestora fără taxe nu depăşeşte 5 milioane forinţi,
- produsele cu risc ce urmează a fi transportate din partea aceluiaşi expeditor către acelaşi destinatar, cu acelaşi vehicul de transport supus obligativităţii taxei de drum, în cadrul unei singure livrări, dacă masa totală brută produselor cu risc nu depăşeşte 500 kg şi valoarea totală a acestora fără taxe nu depăşeşte 1 milion forinţi.

În cazul transportului rutier de mărfuri efectuat cu produse cu risc obligativitatea depunerii declaraţiei persistă şi dacă, produsul este transportat cu vehicul ce nu se supune obligativităţii taxei de drum şi are loc în cadrul unei singure livrări, dacă masa totală brută produselor cu risc depăşeşte 500 kg sau valoarea totală a acestora fără taxe depăşeşte 1 milion forinţi.

Pentru alte scutiri, respectiv reglementări detaliate vă puteţi informa pe pagina de web http://ekaer.nav.gov.hu .

Numărul EKÁER marchează acea unitate de produs, care de la un expeditor este transportată la un destinatar cu un singur vehicul, în cursul rulării autovehiculului pentru o singură ocazie pe traseul respectiv. O unitate de produs poate conţine tipuri de produse identificate sub mai multe coduri tarifare vamale, respectiv mai multe elemente de produs. Potrivit reglementării ce intră în vigoare la 1 iunie 2015 trebuie stabilit un singur număr EKÁER chiar şi dacă, transportul rutier are loc cu un vehicul de la mai multe adrese de încărcare ale unui expeditor, sau către mai multe adrese de descărcare (preluare) ale unui destinatar.

Pe durata valabilităţii de 15 zile a numărului de identificare EKÁER anumite date (în mod special numărul de înmatriculare al vehiculului) pot fi modificate în multiple rânduri, însă în cursul controlului efectuat de autoritatea de impozitare a statului şi cea vamală la numărul de identificare EKÁER în cauză trebuie să figureze date reale, fapt ce intră în responsabilitatea părţii supuse depunerii declaraţiei.

Partea obligată depunerii declaraţiei este obligată să pună numărul EKÁER la dispoziţia părţii care efectuează transportul sau părţii care organizează transportul pentru ca, în cursul controlului efectuat de autorităţi şi această persoană să dispună de număr de identificare. „Punerea la dispoziţiei” nu are o regulă impusă, aceasta putând fi realizată prin comunicarea – prin orice mijloace – către transportator.

Reglementările privind efectuarea controlului prevăzute în Legea privind normele de impozitare, asigură noi posibilităţi de măsuri ce pot fi impuse de autoritatea de impozitare a statului şi cea vamală. Având în vedere că produsul în cantitate comercială aflat în proprietatea subiectului supus regimului taxei pe valoare adăugată poate fi transportat doar în posesia documentelor care să certifice în mod credibil originea produsului (în mod special foaie de parcurs, factură), controlorul poate obliga persoana care efectuează transportul la depunerea declaraţiei privind
- proprietarul produsului,
- privind originea produsului, respectiv
- îl poate soma să prezinte documentele care să certifice dreptul de proprietate.

În afara celor de mai sus în cursul controlului şi ceilalţi transportatori, destinatarul, persoana care preia şi expeditorul vizaţi în cauză pot fi somaţi la depunerea declaraţiei privind
- denumirea, cantitatea produsului transportat,
- denumirea, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport,
- adresa de preluare, descărcare a produsului,
- numărul EKÁER, respectiv
- în măsura în care adresa de descărcare nu reprezintă sediul, punctul de lucru, filiala subiectului supus obligativităţii taxei pe valoare adăugată, atunci cu privire la statutul juridic al utilizării imobilului respectiv.

În vederea asigurării identităţii produsului – cu excepţia animalelor vii, respectiv a produselor uşor perisabile – autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală poate aplica sigiliul autorităţii pe mijlocul de transport (sigiliu colete sau sigiliu spaţiu de încărcare a mărfurilor)
- în măsura în care factorii de risc motivează acest lucru – în mod special natura încărcăturii, transportul şi locul de destinaţie, respectiv lipsa concordanţei dintre cantitatea produsului transportat şi tipul autovehiculului, procedură de executare aflată în curs, activitate comercială comunitară efectuată în lipsa unui cod fiscal comunitar, precizarea unui punct de lucru nedeclarat drept punct de descărcare –
- în cazul în care subiectul în cauză, care se supune obligativităţii regimului taxei pe valoare adăugată, refuză depunerea declaraţiei.
În cazul neîndeplinirii obligativităţii depunerii declaraţiei ce rezultă din activitatea de transport rutier, respectiv îndeplinirea obligativităţii depunerii declaraţiei în mod eronat, cu conţinut de date false sau cu lipsuri, au drept consecinţă legală faptul că, produsul nedeclarat se califică a fi fără origine dovedită, iar autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală poate dispune amendă pentru omisiune în valoare de până la 40% din valoarea produsului nedeclarat.
În cazul neîndeplinirii obligativităţii depunerii declaraţiei, respectiv îndeplinirea obligativităţii depunerii declaraţiei în mod eronat, cu conţinut de date false sau cu lipsuri, în ceea ce priveşte sancţiunea amenzii pentru omisiune – cu excepţia cazurilor privind mărfurile perisabile şi animalele vii – marfa cu origine nedovedită poate fi pusă sub sechestru până în limita sumei amenzii dispuse, cu privire la care fapt autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală dispune în hotărârea prin care s-a dispus amendarea. Privitor la punerea sub sechestru va fi întocmit un proces verbal, bunurile puse sub sechestru putând fi sigilate şi dispusă transportarea lor în altă locaţie. Hotărârea privind dispunerea amenzii pentru omisiune autoritatea de impozitare de stat sau cea vamală o aduce la cunoştinţa contribuabilului prezent la faţa locului, sau reprezentantului, împuternicitului, angajatului acestuia, iar din momentul aducerii la cunoştinţă hotărârea poate fi pusă în executare, indiferent de recurs.

Consecinţele legale de mai sus autoritatea de impozitare de stat şi cea vamală le va aplica prima oară începând din data de 1 martie 2015.